Intervențiile umane cum ar fi hidroenergia, extracția sedimentelor, navigația, canalizarea râurilor, capturile accidentale, pescuitul ilegal și – nu în ultimul rând – poluarea, precum și schimbările climatice exercită o presiune severă asupra habitatelor și populațiilor de sturioni. În aceste condiții, specialiștii europeni au trecut la acțiuni imediate și coordonate în cadrul proiectului “MonStur in The Danube”.
Scopul este crearea unui sistem comun transnațional de monitorizare a sturionilor, care să armonizeze metodologiile și să conecteze bazele de date naționale. Coordonatorul acestui program este Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor din România.
Sturionii reprezintă cel mai amenințat grup de specii la nivel global, confruntându-se cu o situație critică în Europa. Dintre cele șase specii native din bazinul fluvial Dunărea – morunul, nisetrul, păstruga, cega – două au dispărut deja: viza și șipul, iar populațiile rămase sunt pe cale de dispariție, arată rapoartele de specialitate.
Aceste specii de pești preistorici, migratori, care odinioară înotau liberi din Marea Neagră până în Germania, își găsesc acum coridoarele ecologice fragmentate de multiple bariere.
“Pentru speciile migratoare transfrontaliere, pentru a se putea lua măsuri adecvate de conservare, informațiile trebuie evaluate la nivelul populațiilor din întregul bazin. Un cadru de monitorizare macroregional ar permite o evaluare extinsă a impactului și o justificare a măsurilor de conservare”, precizează reprezentanții ministerului de specialitate de la București.
Apăruți în urmă cu 200 milioane de ani, sturionii sunt pești migratori străvechi aflați acum în pragul dispariției. În prezent, în apele costiere, râurile și lacurile din emisfera nordică trăiesc 27 de specii de sturion și pești-spadă, iar bazinul Dunării conține unele dintre cele mai mari populații de sturioni sălbatici din lume, potrivit https://sturioni.wwf.ro/.
Sturionii sunt pescuiți pentru carnea, icrele negre și cleiul lor. Cresc până la o lungime de 4.5 metri și pot trăi până la 100 de ani, însă pentru că au un ciclu lung de viață și o maturizare întârziată, sunt deosebit de vulnerabili la exploatare și alte amenințări.
Cel mai mare producător mondial de sturioni a fost URSS, care a ajuns în anul 1978 să captureze peste 28.000 tone de sturioni. Capturile din România au scăzut dramatic după mijlocul anilor ’70, când au fost construite hidrocentralele de pe Dunăre. Exploatarea excesivă a stocurilor naturale i-a rărit și mai multe specii sunt acum crescute în întreprinderile de piscicultură.
Strategia UE pentru regiunea Dunării recunoaște sturionii migratori din Bazinul Hidrografic al Dunării, fluviul care străbate cel mai mare număr de țări din lume, ca specii emblematice și ca indicatori cheie ai conectivității habitatelor și ai coridoarelor ecologice și acordă prioritate în mod proeminent protecției acestora. Este mesajul cheie al proiectului “MonStur in the Danube”, cofinanțat de Uniunea Europeană.
Situația critică a sturionilor este încă o dovadă indubitabilă că actele nesăbuite ale omului afectează habitatele și ecosistemele într-un mod dramatic! Educarea tinerei generații în spiritul protejării mediului este o necesitate stringentă, într-o lume care pare că a pierdut reperele normalității. (Biroul de Presă al Eco Sud SA)